- dizolvá
- vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. şi pl. dizólvã; conj. prez. 3 sg. şi pl. dizólve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
dizolvá
Look at other dictionaries:
dizolva — DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. tranz. 1. A face ca o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanţă (lichidă), spre a forma împreună o soluţie. ♢ refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desfiinţa ca persoană juridică o… … Dicționar Român
dizolvant — DIZOLVÁNT, Ă, dizolvanţi, te, adj., s.m. 1. adj. Care are însuşirea de a dizolva. ♦ fig. Care dezagregă, descompune, nimiceşte. 2. s.m. Substanţă (lichidă) care are însuşirea de a dizolva în masa ei alte substanţe; solvent. – Din fr. dissolvant.… … Dicționar Român
dizolvat — DIZOLVÁT, Ă, dizolvaţi, te, adj., s.m. 1. adj. (Despre substanţe) Care se află dispersat în altă substanţă, cu care formează o soluţie. 2. s.m. Substanţă care se dizolvă în masa altei substanţe; solvat. – v. dizolva. Trimis de LauraGellner, 13.09 … Dicționar Român
autodizolva — AUTODIZOLVÁ, pers. 3 autodizólvă, vb. I. refl. (Despre o organizaţie, o societate etc.) a se desfiinţa prin hotărâre proprie, a şi înceta activitatea în urma unei hotărâri luate conform prevederilor legale. [pr.: a u ] – Auto1 + dizolva. Trimis… … Dicționar Român
solvi — SOLVÍ, solv, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) dizolva. [prez. ind. şi: solvésc] – Din lat. solvere. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX 98 SOLVÍ vb. v. dizolva … Dicționar Român
dizolvare — DIZOLVÁRE, dizolvări, s.f. Acţiunea de a (se) dizolva şi rezultatul ei. – v. dizolva. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIZOLVÁRE s. 1. solvire, topire, topit. (dizolvare zahărului în apă.) 2. v. solvatare. 3. desfiinţare.… … Dicționar Român
macera — MACERÁ, macerez, vb. I. tranz. A ţine un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într un solvent pentru a i dizolva părţile solubile. ♦ refl. A elimina particulele solubile prin menţinerea îndelungată într un solvent. – Din fr.… … Dicționar Român
solubil — SOLÚBIL, Ă, solubili, e, adj. 1. (Despre substanţe sau elemente chimice) Care se poate dizolva într un solvent. 2. fig. (Rar) Care se poate rezolva, dezlega, explica. – Din fr. soluble, lat. solubilis. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa:… … Dicționar Român
solvent — SOLVÉNT1, solvenţi, s.m. Substanţă chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanţe; dizolvant. – Din engl. solvent. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX 98 SOLVÉNT2, Ă, solvenţi, te, adj. 1. (Despre… … Dicționar Român
steatolitic — STEATOLÍTIC, Ă, steatolitici, ce, adj. (farm.; despre substanţe) Care dizolvă grăsimile. [pr.: ste a ] – Din fr. stéatolytique. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX 98 steatolític adj. m. (sil. ste a ), pl. steatolítici; … Dicționar Român
